arc-in-cer

intimitate

2010-12-14T11:48:00.000-08:00

cel mai bine am inteles notiunea de intimitate cand am vazut imaginea unor femei discutand. prima oara m-a frapat acum vreo doi ani, cand mi-am vizitat o prietena in casa parintilor ei. la un moment dat, fara sa vreau, am surprins printr-o usa intredeschisa imaginea lui Laure vorbind cu mama ei. era atata caldura si se priveau cu atata dragoste, erau doar ele si altceva nu mai exista in jurul lor. era prima data cand am vazut profunzimea unei relatii. in acel moment am avut un sentiment de strangere de inima, niciodata nu mai vazusem acest tablou, in care o femeie de o eleganta rafinata isi privea fiica rebela cu care nu era de acord in multe privinte, cu atat de multa dragoste. pentru mine a fost o surpriza sa o vad pe Laure, care e o femeie genul foarte masculin si foarte stridenta, transfigurata. in momentele in care era in preajma parintilor, era cu totul o alta persoana si nu la modul fals si ipocrit. aproprierea mamei parea sa o transforme, sa ii ofere o feminitate pe care nu o mai vazusem la ea.

a doua oara, acest tablou al intimitatii l-am surprins intre doua prietene pe care le-am fotografiat. fotografia nu e una clara si reusita, insa imaginea apropierii si a legaturii dintre ele se vede. aceasta imagine am vazut-o numai in Franta, femeia delicata si eleganta in atitudine si simplitate care se apleaca asupra relatiilor cu adevarat profunde, fara ca intre ea si cealalta sa existe vreun spirit competitiv, care nu au nimic de demonstrat si care se daruieste in intregime cu deschiderea omului care nu a cunoscut nicicand sentimentul tradarii.

multumesc Helene, multumesc Karline

despre ce nu-mi place sa vorbesc

2010-12-11T02:02:00.000-08:00

in general, sunt putine subiecte pe care le evit, iar atunci cand cineva le abordeaza ma arat interesata, raspun evaziv si apoi incerc sa gasesc ceva de care sa ma agat si sa indrept discutia spre ceva mai amuzant.

ma irita sa vorbesc despre propriile mele credinte religioase, este o optiune intima, iar intrebari de genul daca cred in Dumnezeu, daca merg la biserica sau daca ma spovedesc ma fac instant alergica la persoana care mi le-a adresat.

nu-mi place sa vorbesc despre viata mea sexuala si mi se pare trivial sa abordezi acest subiect cu cineva cu care nu ai un grad de intimitate foarte ridicat, sau informatia pe care incerci sa o obtii nu este in scopuri terapeutice.

evit sa vorbesc despre bani si sunt in stare sa intorc spatele cuiva care indrazneste sa ma intrebe despre situatia mea financiara sau incepe sa mi se laude cu realizarile sale.

foarte rar raspund intrebarilor privind emotiile si sentimentele mele, imi place sa le exprim iar vorbaria pe tema aceasta nu ar face decat sa le goleasca de continut.

pana la urma sunt lucruri de bun simt, nu cer prea multe celor din jurul meu, doar sa nu-mi raneasca sensibilitatea.

in ultima vreme ma simt agasata de femeile devenite mame, care vor cu tot dinadinsul sa imi povesteasca de plozii lor si de marile realizari si framantari metafizice si intelectuale ale micilor mutanti. percep aceasta forma de supraexpunere a copilului ca fiind o agresiune indreptata direct spre copil, dar si spre ceilalti. tot atat de tare ma enerveaza discutiile nesfarsite despre sarcina si despre cat de minunanta e aceasta perioada. toata lumea se asteapta la un singur tip de reactie fata de aceasta perioada, fericirea exhibata ca in reclamele comerciale, iar starea mea de normalitate, sau faptul ca nu prea vorbesc despre asta nu face decat sa dezamageasca .

mi se pare firesc si decent sa imi traiesc in intimitate impreuna cu cei foarte apropiati emotiile si starile. din cauza acestui mod de a gandi si a simti sunt catalogata ca fiind infumurata si distanta. ma simt bine cu aceasta eticheta, pana la urma ii tine la distanta pe cei dornici de amanunte.

Unii au senzatia ca daca iti cunosc detalii din viata te si cunosc.

despre cum crestem impreuna

2010-11-02T01:52:00.000-07:00

trec printr-o etapa foarte emotionanta, etapa in care ma minunez cum in mine creste o fiinta, care este melanj al dragostei noastre. ma intreb va semana mai mult cu mine, sau cu el, sau va fi un mic pui de om care va lua ce este mai frumos din noi doi.

de cand e impreuna cu mine a calatorit mult. vine chiar de la Porto, la doua saptamani a fost la Clermont-Ferrand unde am pledat ca avocat la Tribunalul Administrativ, duminica ne-am intors de la Barcelona, unde in cadrul unui proces simulat desfasurat in spaniola, am avut rolul judecatorului de libertate, la sfarsitul lui noiembrie plecam impreuna intr-un stagiu de o saptamana la Nimes in Franta sa lucrez intr-o societate de avocatura, iar in decembrie plecam cu totii la Viena. sigur va avea aceeasi dragoste pentru calatorie, fiindca in tot timpul asta se bucura alaturi de mine.

ma uitam ieri la ecograf cum se invarte, cum se intinde, cum isi duce manutele la ochi, cum le intinde atunci cand ceva nu-i place, cum se intoarce la somn. seamana la gesturi tare mult cu tatal lui. insa poza arata un nasuc dragut ce pare a fi al meu si niste buzite frumoase si imi parea ca imi zambeste.

ma minunez si imi dau seama ca il ador deja si crestem impreuna.

pour toi mon amour

Pour toi

2010-10-18T05:08:00.000-07:00

Quand tu me demanderas, un jour, pourquoi j`ecoutais de la musique, je te dirai que je t`invitais a la danse, et que tu dansais avant de voir la lumiere. pour toi, mon amour!

run out of...

2010-08-24T04:29:00.000-07:00

You`ve run out of tears and your sleep

2010-08-22T14:34:00.000-07:00

Podurile peste care nu treci sunt doar o iluzie optica

Camino

2010-07-19T13:10:00.000-07:00

Suntem ca doi pelerini, care se misca in timpuri imemoriale. Ne intalnim din cand in cand la o rascruce de drum prafuit, ne privim fara sa ne spunem vreun cuvant si plecam mai departe fiecare pe drumul lui si fiecare spre tinta lui. Insa, drumul duce cu el si nostalgia privirii celuilalt si nazuintele celui pe care l-ai privit. Poate ca la urmatoarea rascruce cei doi pelerini vor pleca impreuna pe acelasi drum unul langa altul intr-o tacere plina de sensuri. Sau poate, ca cei doi pelerini se vor gasi la capatul drumului si vor descoperi ca tinta lor a fost aceeasi, insa drumurile umblate i-au facut sa se caute mereu la cate o rascruce de drumuri.

20 august 2009 Lanzarote

2010-06-19T04:45:00.000-07:00

Am avut marea sansa de a-l intalni pe Jose Saramago anul trecut in august in fata casei sale din Tias, Lanzarote. In acea perioada citeam Istoria asediului Lisabonei. Am vrut sa ii vad casa si el chiar iesea cu sotia sa Pilar del Rio. Mi-a dat un autograf iar sotia lui mi-a facut o poza cu marele scriitor.

Am fost atat de emotionata si stanjenita totodata de tinuta mea total neadecvata pentru o asemenea intalnire. Nu ma asteptam sa il intalnesc si mai mult dintr-o intamplare am ajuns la casa lui. El iesea din casa si se indrepta spre cealalta casa aflata peste drum, acolo unde isi avea biroul de scris. La o temperatura de 40 de grade era imbracat impecabil. Intalnirea cu scrisul era una desigur foarte importanta.

Jose Saramago left this word the 18 th of June

2010-06-19T04:15:00.001-07:00

"Todos los diccionarios juntos no contienen ni la mitad de los términos que necesitaríamos para entendernos unos a otros." (Jose Saramago)

a quoi penser?

2009-08-09T15:53:00.000-07:00

A la recherche de Saramago en Lanzarote

2009-08-09T11:24:00.001-07:00

Inainte de a pleca din Lisboa am intrat intr'o librarie cu gandul sa imi iau o carte scrisa de un scriitor portughez. Auzisem cateva nume de scriitori portughezi printre care si Jose Saramago, singurul portughez ce a luat premiul Nobel pentru literatura, dar ma gandeam sa caut o carte a unui alt scriitor ce poate nu era tradus in romana. Cum singurul pe care l'am gasit tradus in franceza era Saramago, mi'am cumparat pana la urma Histoire du siege de Lisbonne, pe care o citesc de cateva zile. Astazi am avut curiozitatea sa caut mai multe informatii legate de Saramago si am constatat cu surprindere ca acesta traieste in Insulele Canare, mai precis in Lanzarote.
Intamplarea face ca acum sunt in Gran Canaria si chiar facusem rezervarea pentru saptamana ce vine exact pentru Lanzarote. Asta dovedeste inca o data ca la mine cartile sunt cele ce ma trag de maneca sa le citesc si asta se intampla intotdeauna sa fie intr'un moment potrivit.
¨
"Lire est probablement aussi une façon d'être présent sur les lieux."

La même façon ne sert pas à tout le monde, chacun invente sa propre façon, certains passent toute leur vie à lire sans jamais réussir à dépasser le stade de la lecture, ils restent collés à la page, ils ne comprennent pas que les mots sont comme des pierres placées en travers d'une rivière pour en faciliter la traversée, elles sont là pour que nous puissions parvenir sur l'autre rive, c'est l'autre rive qui importe, Sauf si, Sauf si quoi, Sauf si ces fameuses rivières ont plus de deux rives, sauf si chaque personne qui lit est elle-même sa propre rive et si la rive qu'elle doit atteindre lui appartient en propre.
(La caverne)

[...] on dit que chaque personne est une île, ce n'est pas vrai, chaque personne est un silence, oui, chacune avec son silence, chacune avec le silence qu'elle est.
(La caverne)

[...] je veux trouver l'île inconnue, je veux savoir qui je suis quand j'y aborderai [...]

"Aimer est probablement la meilleure façon d'avoir, avoir est sûrement la pire façon d'aimer." (Le conte de l'Île Inconnue)

Trip

2009-08-08T02:36:00.001-07:00

UNTITLED from Florina Titz on Vimeo.

S`il cessait me hanter...

2009-07-03T02:59:00.000-07:00

" In viata unui om exista mai multe vieti si nu seamana toate intre ele. Intr`o zi destinul iti bate la usa si te ia de mana. Lasa`te condus:este ora unica in care se apleaca el asupra cazului tau. Ocazia nu se va mai repeta. Prea multi oameni care au pierdut pana si ideea de libertate se dau in laturi. Sunt asemenea unor insecte inchise intr`un borcan: isi blestema conditia, se sfasie intre ele, dar nu fac nimic ca sa iasa de`acolo. Ofera`le un alt borcan sau, si mai bine, cerul liber si ai sa vezi ca`ti declina oferta. Inca din copilarie, obisnuinta ii calauzeste pe acelasi fagas"(Pascal Bruckner-
Iubirea fata de aproapele)

Waldeck pe punte la Bega

2009-07-02T13:51:00.000-07:00

In cateva zile plec. prima oprire Avignon- in plin festival de teatru, apoi incepe nebunia- 11 zile de hichhiking prin Portocalia cu dormit la malul oceanului in cort si dansat pe plaja. intoarcere la Lyon, Paris si acasa, ca a doua zi sa plec in Canare si in Africa. Ma intorc in septembrie.

Pana atunci mai e un Waldeck la River Deck in 5 iulie.

neajunsul de a fi neindemanatic

2009-06-23T01:09:00.000-07:00

woaw ce misto, mi`a iesit din prima! incepe sa imi placa blogspotul

prima mea zi pe blogspot

2009-06-21T13:07:00.000-07:00

cum yahoo 360 se inchide, am fost nevoita sa emigrez. nu pot sa spun ca spatiul asta reprezinta neaparat cea mai buna optiune, e doar o solutie de compromis. ce ma enerveaza e ca nu pot sa incarc clipuri de pe youtube sau poate nu stiu eu cum, si ma irita faptul ca imi pot personaliza fundalul numai din culori. poza din capul blogului e imprumutata de aici.
prima mea zi pe blogspot n`a fost tocmai stralucita. azi a plouat si totul mi se parea gri. bloggerii de pe aci scriu concret la obiect. n`am gasit rataciti in poezie, in abrambureli visatoare sau lamentari sufletesti. pe langa 360 blogspot si wordpress par mai business, iti impun o tinuta obligatorie.