marți, 2 noiembrie 2010

despre cum crestem impreuna

trec printr-o etapa foarte emotionanta, etapa in care ma minunez cum in mine creste o fiinta, care este melanj al dragostei noastre. ma intreb va semana mai mult cu mine, sau cu el, sau va fi un mic pui de om care va lua ce este mai frumos din noi doi.
de cand e impreuna cu mine a calatorit mult. vine chiar de la Porto, la doua saptamani a fost la Clermont-Ferrand unde am pledat ca avocat la Tribunalul Administrativ, duminica ne-am intors de la Barcelona, unde in cadrul unui proces simulat desfasurat in spaniola, am avut rolul judecatorului de libertate, la sfarsitul lui noiembrie plecam impreuna intr-un stagiu de o saptamana la Nimes in Franta sa lucrez intr-o societate de avocatura, iar in decembrie plecam cu totii la Viena. sigur va avea aceeasi dragoste pentru calatorie, fiindca in tot timpul asta se bucura alaturi de mine.

ma uitam ieri la ecograf cum se invarte, cum se intinde, cum isi duce manutele la ochi, cum le intinde atunci cand ceva nu-i place, cum se intoarce la somn. seamana la gesturi tare mult cu tatal lui. insa poza arata un nasuc dragut ce pare a fi al meu si niste buzite frumoase si imi parea ca imi zambeste.
ma minunez si imi dau seama ca il ador deja si crestem impreuna.

pour toi mon amour