sâmbătă, 11 decembrie 2010

despre ce nu-mi place sa vorbesc


in general, sunt putine subiecte pe care le evit, iar atunci cand cineva le abordeaza ma arat interesata, raspun evaziv si apoi incerc sa gasesc ceva de care sa ma agat si sa indrept discutia spre ceva mai amuzant.
ma irita sa vorbesc despre propriile mele credinte religioase, este o optiune intima, iar intrebari de genul daca cred in Dumnezeu, daca merg la biserica sau daca ma spovedesc ma fac instant alergica la persoana care mi le-a adresat.
nu-mi place sa vorbesc despre viata mea sexuala si mi se pare trivial sa abordezi acest subiect cu cineva cu care nu ai un grad de intimitate foarte ridicat, sau informatia pe care incerci sa o obtii nu este in scopuri terapeutice.
evit sa vorbesc despre bani si sunt in stare sa intorc spatele cuiva care indrazneste sa ma intrebe despre situatia mea financiara sau incepe sa mi se laude cu realizarile sale.
foarte rar raspund intrebarilor privind emotiile si sentimentele mele, imi place sa le exprim iar vorbaria pe tema aceasta nu ar face decat sa le goleasca de continut.
pana la urma sunt lucruri de bun simt, nu cer prea multe celor din jurul meu, doar sa nu-mi raneasca sensibilitatea.
in ultima vreme ma simt agasata de femeile devenite mame, care vor cu tot dinadinsul sa imi povesteasca de plozii lor si de marile realizari si framantari metafizice si intelectuale ale micilor mutanti. percep aceasta forma de supraexpunere a copilului ca fiind o agresiune indreptata direct spre copil, dar si spre ceilalti. tot atat de tare ma enerveaza discutiile nesfarsite despre sarcina si despre cat de minunanta e aceasta perioada. toata lumea se asteapta la un singur tip de reactie fata de aceasta perioada, fericirea exhibata ca in reclamele comerciale, iar starea mea de normalitate, sau faptul ca nu prea vorbesc despre asta nu face decat sa dezamageasca .
mi se pare firesc si decent sa imi traiesc in intimitate impreuna cu cei foarte apropiati emotiile si starile. din cauza acestui mod de a gandi si a simti sunt catalogata ca fiind infumurata si distanta. ma simt bine cu aceasta eticheta, pana la urma ii tine la distanta pe cei dornici de amanunte.
Unii au senzatia ca daca iti cunosc detalii din viata te si cunosc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu